Etatizarea – un efect al pietei de capital
Prea multa vreme am tanjit dupa libertatea pietei de caital, prea mult timp am teoretizat beneficiile pietei libere, pentru ca acum, in moment de criza sa nu ne blocam in prejudecati si sa privim nationalizarea sistemului financiar ca pe o reglare fireasca in cadrul pietei de capital, precum aceea a reglarii pretului.
Asupra prezentei crize exista doua atitudini diferite, una ce condamna interventia statului, considerandu-se ca asta este un gest de protejare a unui grup restrans, si o a doua atitudine care recomanda, ba chiar pretinde o interventie rapida a guvernului american.
Prima tabara, aceea a celor ce simt o nedreptate in faptul ca guvernul intentioneaza sa protejeze elita financiara, reclama lacomia bancilor de investitii si o indica pe aceasta ca fiind cauza caderii financiare. Asadar, miezul este aici “lacomia unora”.
Dar sa nu uitam ca americanul de rand imprumuta o suma de 200 000 de dolari pentru a isi cumpara o casa, iar dupa un an, cand pretul acesteia crestea in urma tranzactionarii ipotecilor, se prezenta la banca pentru a credita valoarea adaugata in acest an.
Cu alte cuvinte, de la un credit initial de 200 000 de dolari, americanii ajungeau sa imprumute 400 000, beneficiind de evolatia pretului in urma tranzactionarii ipotecilor, si la randul lor, oferind ipoteci din ce in ce mai substantiale pentru a fi tranzactionate.
Asadar, ceea ce incerc sa subliniez este faptul ca lacomia nu poate fi atribuita unei parti ci cred ca cel mai indicat ar fi ca ea sa devina indice al pietei (propun AGI adica American Greed Index). Acest indice ar urma sa ne arate momentele in care piata de capital atinge o limita, dincolo de care numai guvernul isi mai poate asuma vreun risc in investitie (mai ales ca guvernul nu exista ca vointa unitara).
