Joseph Stiglitz, despre criza financiara
Joseph Stiglitz, premiul Nobel in economie, 2001.
Intr-un interviu pentru The Huffington Post, din 16 septembrie 2008, argumenta in favoare introducerii unor limitari mai mari in piata.
Din puctul lui de vedere, actuala criza arata ca teoriile unei piete complet libere nu mai pot fi sustinute.
Clearly, we need not only re-regulation, but a redesign of the regulatory system.
For example, we need to regulate incentives. Bonuses need to be paid on multiyear performance instead of one year, which is an encouragement to gambling. Stock options encourage dishonest accounting and need to be curbed. In short, we built incentives for bad behavior in the system, and we got it.
In lipsa unor reglementari si, la limita, a unor plafonari, piata are tendinta de a degenera intr-o criza iar acest lucru se intampla cu o oarecare regularitate.
Every financial crisis historically has been associated with the very rapid expansion of particular kinds of assets, from tulips to mortgages. (…) We know the pattern so well we ought to be able to do something to curtail it.
De asemenea, la aceste reglementari ar trebui sa se adauge si o comisie care sa protejeze investitorii in fata de riscurile pe care acestia si le pot asuma fara a-si da seama foarte bine de ceea ce fac.
The financiers were inventing products not intended to manage risk but to create risk.
Aceasta pentru ca, paradoxal cumva, in ciuda faptului ca sistemul economic american (si nu numai) este foarte transparent, totusi putin oameni il inteleg. Complexitatea lui crescanda devine o limita naturala in calea intelegerii medii a publicului, limita care ajunge sa faca diferenta intre speculantii pe marginea reglementarilor si victimele acestei speculatii care inghit usor PR-ul servit.
I believe strongly in greater transparency. Yet, in terms of regulatory standards, these products were transparent in a technical sense. They were just so complex no one could understand them. If every provision in these contracts were made public, it wouldn’t have added any useful information about the risk to any mortal person.
Too much information is no information.
Din nou se poate vedea aici faptul ca aceasta criza financiara este departe de a fi doar o criza financiara.
Aceasta este doar gaura, mica la inceput si deocamdata, prin care putem privi in interiorul sistemului si putem evalua compatibilitatea dintre ceea ce credem cu privire la lumea in care traim (modelul cultural) si mecanismele care opereaza, in fapt, in interiorul acestui sistem.
De exemplu, o intrebare care se ridica este: in ce masura calicia de care sunt acuzati unii investitori individuali nu este un efect direct al modului in care este construit sistemul. Adica, daca individul x poate continua sa castige dupa ce a castigat, deja, foarte mult, de ce s-ar opri? Chiar cu riscul de a periclita societatea?
Oricum, concluzia lui Stiglitz este simpla:
(…)the fall of Wall Street is for market fundamentalism what the fall of the Berlin Wall was for communism — it tells the world that this way of economic organization turns out not to be sustainable.
